Foarte mult timp m-am chinuit sa termin o carte si chiar nu stiu de ce, pentru ca mi-a placut mult. De aceea, "m-am chinuit" e u fel de a spune pentru ca, de fapt, nu m-am chinuit. Doar ca mi-a luat un an sa ajung de la inceput si pana la sfarsit.
E o carte groasa, de memorii. Memoriile cuiva de care presupun ca nu a auzit multa lume de pe la noi, insa el a fost cineva in timpul si spatiul sau, si acolo inca a mai ramas o personalitate. Cum de am auzit eu de el? Dintr-o alta carte pe care am citit-o mai acum vreo 2-3 ani si care se cheama "Studii despre iubire" de Jose Ortega y Gasset - nemaipomenite eseuri, voi povesti si despre ele cat de curand. Acolo este o fraza pe care y Gasset o citeaza la randul sau din "Colierul porumbitei" a lui Ibn Hazm din Cordoba, fraza care suna cam asa: "Cine vrea sa vada concret felul cum Coranul usuca sufletele si vestejeste un popor nu trebuie decat sa citeasca memoriile lui Taha Hussein 'Le Livre des jours'." Si asta m-a facut din cale afara de curioasa despre acest Taha Hussein, cu atat mai mult cu cat eu pe-atunci traiam in Orientul Mijlociu, adica acolo unde Coranul este Constitutie. Asa ca m-am informat si am aflat ca Taha Hussein a fost si el musulman, din Egipt, de altfel unul dintre cei mai importanti scriitori militanti din Egipt si primul scriitor modern de limba araba. A fost primul egiptean nominalizat vreodata la premiul Nobel pentru literatura. A fost si ministru al educatiei o perioada. A fost orb, nu din nastere, ci de pe la vreo 3 ani.
Din fericire, aveam multi colegi de serviciu egipteni pe atunci si astfel cu prima ocazie cand unul dintre ei a plecat acasa in vacanta l-am rugat sa-mi cumpere, in engleza, cartea "The Days" a lui Taha Hussein si sa mi-o aduca la intoarcere. Ceea ce s-a si intamplat, ba mai mult, mi-a facut-o si cadou, lucru care m-a incantat si mai tare, bine-nteles.
Contrar obiceiului meu, voi povesti putin si in termeni foarte generali despre ce este vorba, deoarece parcursul acestui om este absolut incredibil. Orb de la 3 ani, copilareste intr-o familie destul de saraca dintr-un sat din Egipt, in jurul anului 1900. Cum mergea la Scoala Coranica din sat in timp ce un frate mai mare de-al sau era la celebra (pana in zilele noastre) universitate islamica Al Azhar din Cairo, si cum isi dorea si el sa ajunga intr-o zi acolo. Si a ajuns. Insa in timp a fost foarte dezamagit de calitatea profesorilor (sheicilor, cum se numeau) si a actului de invatamant in sine. In fine, in acea perioada se infiinteaza tot la Cairo prima Universitate moderna din Egipt, la care Hussein se inscrie si ii urmeaza cursurile pana la sfarsit, fiind primul absolvent al sau. Cat timp este aici obtine (cu greu, din cauza ca era orb) o bursa in Franta, insa cand era pregatit de plecare, totul se contramandeaza din cauza primului Razboi Mondial. Dupa cateva luni de disperare si depresie, este anuntat sa se pregateasca din nou de plecare, care se si intampla de aceasta data. Ajunge la Marsilia si apoi la Montpellier, unde petrece un an greu luptandu-se cu limba franceza, cu limba latina si cu neajunsurile materiale. Dupa care iar este informat ca, datorita cursului razboiului, trebuie sa se reintoarca in Egipt. Din nou este depresat si disperat, cu atat mai mult cu cat la Montpellier o cunoaste pe "sweet voice", o frantuzoaica ce ii citea din cand in cand din literatura franceza. In sfarsit, dupa un timp petrecut in Egipt, se intoarce iar in Franta, la Paris, la Sorbona. "Sweet voice" este si ea acolo si continua lecturile impreuna, in timp ce el studia pe branci. Pana la urma se insoara cu aceasta "sweet voice", isi ia doctoratul cu brio si se intoarce in Egipt impreuna cu noua sa familie. Aici incepe o "furtunoasa" cariera academica, literara, dar si politica, implicandu-se foarte mult si devenind la un moment dat chiar Ministru al Invatamantului, fiind primul care introduce invatamantul gratuit in Egipt. A murit pe la 80 si ceva de ani. Cam atat, sa zic asa. Este cu atat mai incredibil cu cat toate cele descrise mai sus au fost realizate de catre un baiat orb si sarac de la tara. Pe mine recunosc ca m-a impresionat.
In concluzie, recunosc ca in final, citindu-l pe Taha Hussein nu am inteles neaparat de ce "Coranul usuca sufletele si vestejeste un popor", insa am aflat multe despre un om remarcabil, iar lucrul asta ma bucura foarte. In plus, lectura a fost foarte placuta (stilul lui e foarte cald si fluent, si in plus, mie-mi si plac cartile de memorii), drept pentru care, ca de obicei, va recomand aceasta carte. Daca va pica vreodata in mana, n-o lasati pana n-o terminati.
(Autor: Taha Hussein; editura: The American University in Cairo Press 2006; nr. de pagini: 406; traducere din araba in engleza: E. H. Paxton, Hilary Wayment, Kenneth Cragg; pret orientativ: 87 lire egiptene)
PS - Se pare ca a aparut si in romaneste cu titlul "Zilele"; Editura pentru Literatură Universală Bucuresti 1969; nr. de pagini: 219, traducere, prefață și note: Nicolae Dobrișan (insa eu nu am vazut-o si nu sunt sigura daca contine si partea a treia - cartea e structurata in 3 parti, scrise si publicate initial de autor la momente diferite in timp - care a aparut prima data la Beirut in 1967)
