luni, 28 ianuarie 2013

Salată de Vrăjitoare și Alte Ingrediente ;)




Cum am mai spus, o carte este cadoul perfect pentru mine, în orice ocazie sau fără nicio ocazie. Orice carte. Așa a aterizat la mine și “Cartea pierdută a vrăjitoarelor” ("A Discovery of Witches" in original) a autoarei nord-americane Deborah Harkness, apărută la Editura Litera: sub formă de cadou. Am fost încântată, normal, însa titlul nu m-a inspirat prea tare, recunosc - literatura fantastica nu (mai) este genul meu de lectură demult. Totuși, de curiozitate, am început să o citesc, deși fără mare tragere de inimă.

Și am plonjat direct in biblioteca Bodleiană din celebra și străvechea Universitate britanică Oxford, lucru care, în mod firesc, mi-a creat prima impresie plăcută. Personajul principal, Diana Bishop, este o tânără americancă independentă, sclipitoare, profesor universitar de istorie la celebra Yale si aflată acum la Oxford cu o bursă de cercetare. De asemenea, ea este și vrăjitoare. O aflăm chiar de la ea, precum aflăm încă din primele pagini și că pe planeta noastră există două tipuri de ființe umanoide – oameni și alte creaturi. Aceste alte creaturi sunt la rândul lor de trei feluri – vrăjitoare, vampiri și demoni. Știind acum cum stă treaba, ni se prezintă și manuscrisul alchimic, vrăjit, de la care pornește totul – Asmole 782 – pe care Diana, în chiar debutul cărții, aflată în sala de lectură a bibliotecii sus menționate, îl solicită de la bibliotecar, îl primește, îl consultă și îl returnează. Suficient cât să trezească și să pornească o întreagă desfășurare de forțe oculte. Tot acum la început apare în viața ei și Matthew Clairmont, un eminent, bogat și fermecător – bine-nteles! - genetician francez. Și vampir. Și așa încep și problemele, care se complică și se inter-țes pe masură ce ne adâncim în lectură.

Acțiunea se desfășoară pe mai multe planuri, dintre care unul este cel clasic romantico-erotic, un fel de Romeo și Julieta – dar cu alt final, bine-nțeles - în variantă modernă și fantastică, ocultă. Alt plan este cel al romanului polițist, în care niciun amănunt nu este menționat fără rost. În același timp, cum însăși autoarea spune, aceasta este o carte despre cărți, deoarece în tot cuprinsul ei sunt menționate titluri de cărți și manuscrise rare, atât prin vechimea cât și prin importanța lor și a autorilor lor in decursul istoriei. Poate fi privit și ca un roman istoric și social. Nu în ultimul rând, există câteva pagini foarte interesante despre vinuri mai noi, mai vechi si mai… străvechi, astfel că pasionații și chiar cunoscătorii în domeniu vor fi foarte încântați citindu-le, sunt sigură. Eu am fost.

Foarte interesant este că aflăm și aspecte casnice și sociale din viața acestor creaturi, faptul că sunt bine integrați în comunitățile în care trăiesc, că se recunosc între ele și îi recunosc și pe oameni, deși oamenii la rândul lor nu le pot depista ca ne-oameni, diferențele dintre ele, de asemenea cum se fac și cum se hrănesc vampirii și alte mituri neadevărate despre ei. Aflăm și că există nu doar vrăjitoare rele ci și vrăjitoare de treabă, că vampirii pot fi și adevărați gentlemen-i, nu doar răi și înfricoșători, că au și ele valori cum sunt familia, iubirea și chiar credința în Dumnezeu, că aceste creaturi pot fi și prietene între ele, nu doar indiferente sau dușmane. Cu alte cuvinte, că sunt niște făpturi destul de normale, doar că înzestrate de la natură cu unele abilități speciale.

De aceea, cred că această carte este într-un anume fel un palimpsest. Adică, dincolo de povestea fantastică evidentă există un mesaj mult mai profund, mai frumos și mai important. Este acela de toleranță și speranță, de acceptare și iubire a tuturor semenilor noștri, indiferent cât de diferiți suntem unii de alții. Fiecare dintre noi este unic în felul său și asta nu ne face mai răi sau mai buni, ci pur si simplu diferiți. Iar daca noi toți, fiecare cu puterile, cunoștințele și abilitățile noastre am fi prieteni unii cu alții, am colabora, ne-am accepta, respecta și iubi reciproc - indiferent dacă suntem vrăjitoare, vampiri, demoni sau oameni - lumea noastră ar fi mult mai bună: “Rebecca m-a întrebat ce anume produce cea mai durabilă impresie asupra unui copil. I-am spus că poveștile pe care părinții i le citesc înainte de culcare, cu toate mesajele lor despre speranță, putere și dragoste.”

În final trebuie neapărat să spun că, deși am purces la citit fiind complet sceptică, cu cât mă apropiam de sfârșitul cărții, cu atât lectura ei mă vrăjea mai tare. Și acum îmi este foarte clar că noi toți, nu doar copiii, avem nevoie de fantastic, de magie, de povești în viața noastră: “Ține minte, Diana: cea mai frumoasă și mai profundă trăire omenească este misterul. Este emoția fundamentală care stă la baza artei și a științei autentice. Cine nu știe asta și nu se mai poate minuna, nu mai poate fi uimit, e ca și mort, iar ochii săi sunt încețoșați.”

Cartea este prima din trilogia "All Souls", în cadrul căreia urmează să mai apară încă două volume de aceeași autoare și la aceeași editură, Litera :) .

Ceea ce ați citit mai sus va constitui un articol în numărul doi, din luna februarie, al nou-apărutei, în variantă print, anul trecut, a revistei de turism, călătorii și nu numai, "Elixir Travel", probabil sub un alt titlu, la secțiunea "Carte". Ceea ce aș vrea să adaug este că, dacă sunteți iubitori ai acestui gen de literatură - și știu sigur că mulți sunteți, pentru ca am găsit deja pe Facebook impresii super extaziate despre carte - probabil că această poveste vă va plăcea la fel de mult ca "Harry Potter" sau "Stăpânul inelelor", cu atât mai mult cu cât este deja în curs de ecranizare. Eu nu sunt, motiv pentru care cred că nu voi mai "atenta" la continuările ei, decât într-o singură situație: dacă le primesc cadou ;) .

De asemenea, să vă mai spun că la aceeași secțiune de "Carte" din primul număr, pe decembrie-ianuarie 2012, al revistei sus numite, mi-a apărut pentru prima oară un articol într-o publicație oficială, să zicem așa :) . Acum va fi a doua oară :) . Despre asta, însă, într-o postare separată :) . Deocamdată voiam doar să mă laud :D, pentru ca până acum am tot uitat :)))) .


(Autor: Deborah Harkness; editura: Litera, București 2012, nr. de pagini: 654; traducere din engleză: Oana Cristea; preț orientativ: intre 20 și 45 lei, cum vă e norocul :) )

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Gustave si a sa "Doamna"





"Doamna Bovary" - desi ma gandeam ca ma va plictisi, nu s-a intamplat asa ci, din contra, mi-a placut. Parerea mea despre personajul acestei carti este una foarte simpla: o fiinta extrem de egoista. O fiinta careia ii curgea egoismul prin vene. Atat. Si de aici, toate cele desfasurate in roman pana la deznodamant sau... denodaminte, as putea spune. Adica o femeie care s-a distrus pe sine insasi si, mult mai grav, si-a distrus toata familia, inclusiv pe fiica sa total nevinovata, cu egoismul ei nemasurat si orb.

Flaubert - nemaipomenit autor, extraordinare tushe, magistrala prezentarea evolutiei personajului principal de la ceea ce a fost la ceea ce a devenit - Madame Bovary.

Un roman clasic, "curat", clar si fara dubii, pe de o parte, iar pe de cealalta parte, nu mai putin pasionant.

Un roman care, dupa parerea mea, este in primul rand despre egoism, si nu despre desfrau - care nu este decat una dintre consecintele primului. Deci dupa mine, bovarism = egoism necontrolat.

Cu siguranta voi mai citi bucuroasa si alte carti scrise de el daca imi vor cadea in mana, e clara treaba :) .

(Autor: Gustave Flaubert; editura: Adevarul Holding Bucuresti 2009, nr. de pagini: 318; traducere din franceza: Aurelia Ulici; pret orientativ: 10 lei)

joi, 3 ianuarie 2013

Eminescu si Paunescu din capul meu




De ceva vreme tot vreau sa pun pe tapet, aka blog, doua constatari personale pe care le-am facut in timp despre doi poeti romani care, mentionez de pe acum, nu ma atrag foarte tare, fara insa sa pot spune ca nu-mi plac. Imi plac, pe alocuri foarte mult, chiar, insa nu ma emotioneaza in acel fel care ar trebui, asa cum se intampla cu Bacovia, de exemplu. Din pacate, as spune, pentru ca ii apreciez extraordinar de mult si in mod real.



Eminescu - oare ati observat ce ritm si rima perfecte are? Nu cred ca am mai intalnit poezii care sa fie mai superb scrise, din acest punct de vedere, decat poeziile lui Eminescu. Dupa parerea mea, acest amanunt tehnic - sa-l numesc asa - este o parte importanta a genialitatii autorului si a poeziilor sale, nediscutand aici de continut si de "ce-a vrut sa spuna autorul". Pentru ca Eminescu este genial, ne place, nu ne place. Iata:

Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare
Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
Vânturile, valurile.

Nențeles rămâne gândul
Ce-ți străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
Valurile, vânturile. (Dintre sute de catarge)



Adrian Paunescu - dupa parerea mea, imbina in mod cu totul neasteptat, dar nicidecum strident si cu o genialitate foarte rar intalnita (de mine, cel putin) cuvintele obisnuite cu neologismele sau cu cuvintele mai nou aparute in limba romana - pentru ca nu stiu daca toate cele la care ma refer se incadreaza in categoria "neologisme" - si cu ideea pe care doreste sa o transmita prin cuvintele respective. Iar efectul este extraordinar, genial. (am sa ingrosh, in text, fragmentele la care ma refer)

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu
.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem. (Totusi, iubirea)



Titlul poeziei Repetabila povara in care parintii ştiu dureros ce e suta de lei, sau in "Ruga pentru parinti" unde ei sunt Enigmatici si cuminti, unde se spune ca au dus-o prost si ca Au plătit cu viaţa lor / Ale fiilor erori sunt cateva, foarte putine, exemple a ceea ce vreau sa spun.

Astept pareri, pro, dar si contra, daca ele exista, nu de alta, dar s-ar putea sa cred ca eu am facut descoperirea aceasta de literatura comparata ( :D ) si, deci, ca sunt si eu geniala, muhahaaaaa! ;)