luni, 4 februarie 2013

Panait Istrati - un invins?



Mi-e foarte drag Panait Istrati. Am citit tot ce am gasit prin casa scris de el si, din fericire, era destul :) Imi mai ramasese insa ceva, cartulia subtire si total ne-aratoasa, dar cu un titlu extrem de incitant: "Spovedanie pentru invinsi".

Panait Istrati provine din mahalalele Brailei de la sfarsitul unul secol (nouasprezece) si inceputul altuia (douzeci), asa cum mai spuneam si aici. A fost fiul unei spalatorese, mama singura - tatal sau, grec, murise cand era inca bebelus - care muncea cu ziua pe la unii si pe la altii, si a trait printre hamalii din port si alti oameni simpli care munceau foarte greu pentru painea zilnica. El insusi a muncit din greu inca de copil.

Astfel ca, atunci cand s-a intalnit cu bolsevismul, cu comunismul si ideile sale minunate pe care deja le stim, s-a inflacarat si a devenit imediat un adept infocat al doctrinei respective si al U.R.S.S. ca stat initiator si promotor al "dictaturii proletariatului". Devenit deja cunoscut in Franta ca scriitor, ii erau cunoscute si ideile politice si influenta pe care, prin scrierile sale, o putea exercita asupra celorlalti. Si astfel ca, prin intermediul Partidului Comunist Francez, este invitat in U.R.S.S., impreuna cu alti confrati, la a zecea aniversare a Revolutiei din Octombrie. Ajunge la Moscova pe 20 octombrie 1927 si ramane in tara sovietelor pana in februarie 1929, cand se inapoiaza la Paris.

"Spovedania" nu este o fictiune, ci constituie chiar descrierea calatoriei sale prin tara nu din punct de vedere turistic, pentru ca nu asta a urmarit, ci din punctul de vedere al metamorfozarii ideilor sale politice in toata aceasta perioada de un an si patru luni prin contactul zilnic si nemijlocit cu ceea ce insemna bolsevismul stalinist al acelei perioade in U.R.S.S.

Cartea de fata este dovada faptului ca atunci cand suntem cinstiti, de buna credinta, cand judecam cu mintea proprie si vedem cu proprii nostri ochi, ne este foarte usor sa vedem realitatea asa cum este si nu asa cum ne-ar placea noua sa fie. Si realitatea era groaznica inca de pe atunci, regimul de teroare era instaurat, delatiunile, arestarile si deportarile erau la ordinea zilei. Lui Panait Istrati, initial animat de ideile bolsevice pana la sacrificiul de sine, i-a luat doar cateva zile sa vada ce era de vazut si sa inteleaga ce era de inteles, perioada care a urmat nefacand decat sa-i intareasca noile idei, socante pentru el, de altfel. Experientele prin care au trecut el si prieteni de-ai lui in acel an si patru luni in U.R.S.S. l-au cutremurat in asa masura incat bolsevicul inflacarat a devenit foarte curand "omul care nu adera la nimic".

La un moment dat, exprimandu-si nedumerirea în fata unor oficiali sovietici vis-a-vis de ceea ce vedea acolo, acestia se scuza, spunand ca "nu se poate face omleta fara sa spargi nişte oua". La care vine celebra sa replica: "Vad ouale sparte, dar unde e omleta?!"

Desigur ca a fost infierat de fostii sai colegi de stanga, desfiintat, numit fascist si alte asemenea, dupa ce, in naivitatea sa, a spus pe sleau groaznicul adevar. De altfel, prin "Spovedanie pentru invinsi" este considerat a fi primul om ce dezvaluie adevarata fata a comunismului, lucru care se intampa in anul 1929.

Cel mai important fapt pe care vreau sa-l mentionez, insa, este ca el a ramas un om liber! Panait Istrati s-a nascut liber si toata viata lui a ramas un om liber, asumandu-si in schimb cu buna stiinta toate costurile acestei libertati. El nu a fost un nebun care nu stia ce face, ci un om perfect lucid, dispus sa plateasca orice pret pentru libertatea care-i era mai scumpa ca viata. Si l-a platit din plin, din pacate.

Lucrul cel mai bun care i s-a intamplat in aceasta aventura sovietica si care trebuie neaparat mentionat ramane intalnirea si prietenia cu Nikos Kazantzakis, cu care de altfel s-a si insotit intr-o buna parte a calatoriei sale prin U.R.S.S.

Desigur, pana la urma, tot un lucru bun este si faptul ca a vazut si inteles adevarul, ca nu s-a lasat "prostit". Doar ca a fost printre foarte putinii si nimeni nu l-a inteles sau nu a dorit sa-l inteleaga. Istrati spunea, pe buna dreptate, ca atunci cand tii la o cauza, cand ii esti adept, nu-i faci nici un bine ascunzand mizeriile sub covor, ci din contra, abcesele si abuzurile trebuie identificate, spuse si corectate.

Am sa inchei cu un citat din aceasta "Spovedanie" scrisa, sa nu uitam, in anul 1929: "Tu asasinezi astazi mai bine, - oroare pe care analele luptelor socialiste n-au cunoscut-o niciodata. Prin foame, inchisoare si adesea chiar cu un ciomag, tu asasinezi muncitorul (muncitorul!) care refuza sa faca sluj inaintea puterii tale tiranice."

(Autor: Panait Istrati; editura: Dacia, Cluj-Napoca, 1990; nr. de pagini: 149; pret original: 41 lei)

5 comentarii:

coryamor spunea...

o fata a lui Istrati pe care nu o cunosteam. multumim!

cristina spunea...

da, si pentru mine a fost o surpiza. carticica e foarte subtire, insa foarte densa si importanta, de aici si ditai recenzia care mi-a iesit. si inca as mai fi scris :)

coryamor spunea...

asteptam capitolul al doilea :) al recenziei

cristina spunea...

hahaaa! pot eu sa va opresc (sa asteptati)? ;)

Cărți și călătorii spunea...

Eu am și cele 3 volume de articole apărute la Editura Humanitas, Trei decenii de publicistică, în care am descoperit un autor foarte implicat, revoltat, franc, pătimaș, luptător pentru dreptate și echitate. Nu am reușit să le parcurg pe toate, dar e un exercițiu bun pentru interesați.