Publicul spectator a fost, in primul rand, foarte putin prezent in sali. La Ateneu la toate concertele au fost rezervate in permanenta primele sapte randuri din sala plus primul rand de loje pentru asa-numitul protocol - presa si diverse alte PFI-uri mai mult sau mai putin (PFI = Persoana Foarte Importanta :D ) - adica aproximativ 300 de locuri (de fapt, cred ca au fost 388, adica exact numarul persoanelor care au primit confirmarea initiala a rezervarii lor si apoi au fost taiate de pe lista, asa ca mine; cred ca de-asta ne-au si taiat de pe lista, si anume pentru ca profesionistii lu' peste prajit, organizatorii adica, uitasera de locurile pentru protocol, normale la orice eveniment). Dintre acestea, doar la cele doua finale s-au ocupat aproape toate, in rest au ramas mai mult goale, ca si restul salii.
Snobismul e mare printre romani. Daca acesta a fost un Concurs de interpretare - International si purtand numele lui Enescu - asta a insemnat ca nu au participat interpreti consacrati. Normal, ca la orice astfel de concurs. Asta, in mintea snobului, a inseamna ca nu sunt buni. Deci nu merita atentie. Deci hai sa ne rezervam si noi acolo bilete ca sa fie, ca tot sunt gratis, dar mai vedem noi daca mergem. Dupa care au uitat sau au fost convinsi de altii ca nu merita. Si n-au mai mers. Si uite asa, desi salile au fost complet rezervate, au ramas in realitate aproape goale. Din punctul meu de vedere strict personal, a fost un lucru bun pentru ca nu m-am strofocat deloc sa intru in sala si sa-mi gasesc ce loc am poftit. Dar pentru eveniment nu a fost deloc ok. Ma rog.
La Sala George Enescu de la Conservator, unde au fost etapele preliminare ale concursului de Pian, a fost in general lume normala, imbracata normal, cu comportament normal si foarte ok. Probabil au fost doar pasionatii (ca mine) si apropiatii concurentilor, cei veniti sa-i sustina. Mi-a placut mult.
La Ateneu, in schimb, au fost doua categorii de public. Cel normal, descris mai sus, si cel pitiponc, nimerit acolo cine stie cum. Blonde ravisante cu priviri inteligente care sorbeau vinul incet, elegant, din paharele de plastic cu picior, in care era pus si adus in sala de concerte (dupa umila mea parere, mai lipseau pungile de floricele si gata atmosfera de cinema de la Mall - in traducere, nu cred ca trebuia permis accesul cu asa ceva in sala de spectacole; una e o sticluta de apa sau suc pe care o poti inchide si baga in poseta, plasa, geanta, si alta e un pahar de vin pentru care nu exista loc amenajat langa fotoliu, la naiba!, asa cum exista la cinema pentru paharele de suc). Rochii mulate pe fund, crapate in fata pana la oarece si cu tatele pe-afara. Mobile care sunau in timp ce concurentii cantau!!! Sclipici. Mult fard. Multa falsitate. Persoane - de obicei cate 2 fete impreuna, impopotonate - care veneau fix la ora cand trebuia sa inceapa spectacolul sau chiar 5-10 minute dupa si deranjau un rand intreg ca sa ajunga fix la locurile de pe invitatia lor, desi puteau sa se aseze orinde in alta parte, pe locuri la fel de bune sau chiar mai bune, fara sa deranjeze pe absolut nimeni. Persoane care conversau in pauze crezandu-se fini intelectuali probabil, fara sa-si dea seama ca finetea in general consta in a fi discret, in a nu atrage atentia asupra ta cu orice pret, si nu in a purta conversatii despre PFI-uri cu voce cat se poate de tare (ca sa auda lumea din jur ca tu il cunosti pe icsulescu sau igreculescu, persoane publice).
Una peste alta, a fost o experienta interesanta, iar muzica a fost incredibil de frumoasa si de frumos interpretata. O adevarata Minune! La anul va fi Festivalul Enescu, cel unde vor canta consacratii ;) si unde nu vom mai pupa bilete gratis. Dar peste doi ani va fi un nou Concurs Enescu pe care abia il astept! :)
In final, trebuie sa spun ca si eu, ca si Iosif Sava, cred in puterea muzicii clasice de a-i influenta in bine pe cei care o asculta. Asa ca sper din suflet ca muzica clasica de la Concursul Enescu de anul acesta i-a influentat in bine pe toti cei care au ascultat-o si le-a atins sufletul intr-un mod aparte, pe care nu-l vor uita prea curand. Pentru ca muzica clasica este una dintre multele dovezi ca Dumnezeu ne iubeste mult de tot :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu